Outdoorsy

Oau... nu pot să cred,a trecut încă un an din viaţa noastră,...am mai îmbatrânit cu-n an.Pentru mine anul 2007 a fost foarte important deoarece am avut examenul de capacitate, pe care l-am luat cu o notă destul de mare. Anul 2007 a fost plin de împliniri şi de bucurii şi sper ca şi anul 2008 să fie la fel sau chiar mai bun...dacă se poate.Toţi oamenii acum trebuie să uite de trecut şi să se gandească la noul an care sigur ne-a pregătit numai bucurii şi împliniri.Uneori trebuie să luăm în seamă faptul că durerile sunt scrise pe nisip, iar bucuriile pe stâncă...şi vântul a tot bătut anul acesta aşa că...durerile s-au sters de mult.

Sper să vă placă colindele cântate de Mickey,Donnald...

Uff...mâine am teză la matematică...îmi este aşa frică !! Sunt aşa de obosită după atâtea zile de exerciţii suplimentare, încât abia aştept să iau vacanţă. Când mă gândesc că mai sunt decât 4 zile până la vacanţa nici nu-mi vine să cred.Dar în ciuda grijilor pe care ni le facem pentru teză majoritatea, nu ne-a putut opri nimic să nu încingem o bătaie cu zăpadă... eu şi cu colegii mei... când ne-am întâlnit în faţa tribunalului din coincidenţă după ore. A fost aşa de frumos...! Sper ca şi mâine-seara când ieşim de la ore să avem parte de vreme bună ...şi de zăpadă, bine înţeles ca să ne mai jucăm .

Ai grijă de gândurile tale pentru că se vor transforma în vorbe.

Ai grijă de vorbele tale pentru că se vor transforma în fapte.

Ai grijă de faptele tale pentru că se vor transforma în obiceiuri.

Ai grijă de obiceiurile tale pentru că vor fi caracterul tău...

Ai grijă de caracterul tău pentru că el va influenţa destinul tău...viaţa ta.

Frank Outlaw

Dragostea se naşte cu un surâs, creşte cu un sărut se termina cu o lacrimă.

Iubirea e o floare foarte plăcută, dar trebuie să ai curajul să te duci s-o culegi de pe marginile unei prăpastii înfricoşătoare.

Viaţa e ca o ploaie de sentimente...niciodată nu poţi şti care picătură îţi va atinge sufletul.

Mă uit cu privirea împăienjenită afară... este nor, soarele nu mă mai alină cu razele lui, de ce oare ? Nimeni nu mă mai alină cu atatea căldură ... în sufletul meu este rece, flacăra de odinioră s-a stins ... de ce oare ?Din cauza unei dezamăgiri ?... probabil, probabil o dezamăgire destul de semnificativă pentru sufletul meu. Totul în jurul meu este în alb si negru , nimic colorat...unde or fi dispărut culorile oare?? Sufletul meu este lipsit de muzicalitate,... inima mea nu mai bate pe ritmul muzicii...din cauza unei pierderi ... poate. Zgomotul de afară este prea brutal pentru mine, mă retrag în sufletul meu...şi devin din ce in ce mai retrasă! Îmi indrept paşii spre ... nicaieri!

Ce sunt... oare??

Sunt o secunda pe care ai pierdut-o fără să ştii,
Sunt răcoarea pe care o simţi,
Sunt iarna care a venit şi sunt vara din sufletul tău,
Sunt liniştea care te cuprinde înainte să adormi,
Sunt visul în care-ţi traieşti somnul,
Sunt timpul care se opreşte în loc,
Sunt doar un punct,
Sunt certitudine şi sunt abstract,
Sunt atat de obişnuită,
Sunt libertatea şi sunt bucuria,
Sunt uneori tristeţea care te încearcă,
Sunt cel mai blând şi dulce zâmbet,
Sunt lacrima care se scurge pe obrazul tău curat,
Sunt ploaia şi sunt soare arzător,
Sunt primăvara când totul îţi pare că are un sens şi sunt toamna în care iluziile te cuceresc,
Sunt zgomotul de pe stradă,
Sunt clipa de tăcere,
Sunt vorba spusă în şoaptă,
Sunt eternitatea şi sunt totul, sunt timpul ce ţi se scurge uşor din trup,
Sunt nimic, sunt lumea întreaga şi sunt nimeni, sunt ceea ce nu poţi întelege,
Sunt disperarea, sunt ideea salvatoare atunci când nu te mai aştepţi,
Sunt tot norocul tău, sunt boala grea şi sunt cea mai rapidă vindecare,
Sunt cel mai sfâşietor suspin, sunt râsul tău ,
Sunt plâns, sunt pe rând fiecare bătaie a inimii tale, îţi sunt mereu şi-ţi sunt totuna,
Sunt singurătatea din sufletul tău!!
Sunt o pată de culoare în viaţa ta
Sunt sentimentul de iubire din inima ta.

Astăzi mi-am făcut ordine în cameră şi când am dat peste albumele foto de cand eram mică,... în minte mi-au venit o grămada de amintiri legate de năzbâtiile pe care le faceam cu prietenul meu cel mai bun... pe care îl cunosc de 14 ani... amândoi aveam 2 ani... şi din păcate chiar aseară ne-am certat pentru prima oara de când ne cunoaştem. Pentru mine a fost una din cele mai mari dureri pe care le-am simţit vreodata în momentul în care am hotarât să nu mai vorbim deloc unu cu celalalt... încă nu realizez ce s-a intâmplat ... nu pot să cred... aş face orice să dau timpul înapoi şi să evit aceasta ceartă... poate pentru unii puţin semnificativă. Oare de ce trebuia să mi se întâmple tocmai mie???

Azi pentru mine a fost o zi obişnuită... pentru că ştiu cine e moş Nicolaie şi nu mai sunt atat de entuziasmată ca alta data când abia îl aşteptam pe moş Nicolaie. Mai vreau sa fiu mică şi să cred în moş Nicolaie şi în moş Crăciun.
Le urez "la mulţi ani " celor cu numele de Nicolaie, Nicoleta ...

Aseară am avut o mare surpriză cand am ajuns aproape de centru şi am văzut că au dat drumu la beculeţe ....avem un oraş foarte frumos!!




Eu şi colegele mele, Mădălina şi Iohana, ...ne-am oprit în centru să vedem bradul şi... să facem o poză.

Datorită prietenilor foarte buni pe care îi am, viaţa mea este precum o flacără care nu se stinge niciodata, deşi uneori sunt tristă şi părăsită ca o câmpie lipsită de viaţă..., o câmpie care nu vede decât cerul şi nimic altceva.Pot spune că am foarte mare noroc cu prietenii mei, prieteni care nu mă părăsesc la greu, prieteni adevăraţi. Atunci când îi văd pe prietenii mei parcă mă simt mult mai bine şi parcă în viaţa mea apare o raza de lumină, răsare soarele, iar norii care se năpustiseră asupra mea dispar ca prin minune...

O nouă săptămână de şcoală... Azi, dintre toate orele cel mai mult mi-a plăcut ora de tic în care am descoperit spre surprinderea mea că sunt multe lucruri de învăţat în word şi că am multe lucruri pe care nu le ştiu .



În pozele acestea vă prezint pe căţeulul meu, Laky .

Yupeeee... sunt asa de fericită !! Mâine o să plec în excursie la Alba Iulia. Abia aştept să văd parada şi să mă distrez cu prietenii mei care vor veni în excursie.

Sinceră să fiu în ultimul timp parcă mi-a picat cerul în cap . Niciodata nu am fost mai descurajată decât acum, eu care eram optimistă şi-i uimeam pe toţi cu optimismul meu acum sunt uimiţi de mine cât de descurajată sunt. Toţi mă întreabă ce am de ce nu mai sunt veselă ca înainte, dar nici eu nu-mi pot răspunde la această întrebare......din păcate.

Astăzi am fost de serviciu pe şcoală ... activitate destul de plictisitoare şi enervantă, dar datorită faptului că am fost de serviciu am scăpat de ore şi ne-am mai relaxat şi noi puţin. Şi sinceră să fiu, chiar mai vreau să fiu de serviciu deoarece mi-a plăcut în ciuda celor relatate mai sus.

Prietenii

În lumea asta rea nu mai ştii ce temperament ar trebui să ai şi încet, încet fără să-ţi dai seama eşti doborat şi învins de cei din jur din dorinţa ta de a avea cât mai mulţi prieteni. Păcat că toţi cei din jur nu sunt altceva decât nişte “prieteni” falşi , puţini sunt cei adevăraţi , dar şi de aceia iţi este teamă să nu-i pierzi la un moment dat. Prietenii mei cei mai buni nu sunt numeroşi, din contra chiar puţini în comparaţie cu câţi “prieteni” falşi am .Printre prietenii mei cei mai buni se numără si părinţii mei cu care mă mândresc si care mă ajută si mă sprijină în tot ceea ce fac . Pe zi ce trece văd că din ce în ce mai mulţi “prieteni “işi dau arama pe faţă şi arată ceea ce sunt cu adevărat. Prietenii se cern uşor ca zilele vieţii şi nu rămâne altceva de facut decât să te gândeşti la ziua următoare şi să fii optimist că în viitor se vor schimba şi vor realiza că au greşit.

Iubirea

Substanţa dintre om şi îngerul lui păzitor, dar şi dintre om şi jumătatea lui este iubirea .Viaţa nu are nici un rost fără iubire, aceasta fiind cheia vieţii.Se spune că singurul mod de a te împlini în viaţa este acela de a te îndrăgosti. Eu sunt de părere că dragostea nu are vârstă, ca te poţi îndrăgosti la orice vârstă şi dragostea nu ţine cont de religia căreia îi aparţii sau de părerile celor din jur. Tot ce contează e să fii fericit alături de persoana iubită. Cine te iubeşte te acceptă aşa cum esti fără să ţină cont de defectele tale.Andrei Pleşu menţionează în cartea “Despre îngeri” că “sfera iubirii este atât de cuprinzătoare încât e imposibil de sistematizat “si că de multe ori ar trebui să fim puţin mai indiferenţi cu sufleţelul nostru deoarece de cele mai multe ori ne putem păcăli în privinţa persoanei iubite din cauza unei posibile încăpăţânări. Dragostea poate fi asemănată în cele mai multe relaţii cu o floare deoarece şi dragostea îmboboceşte, înfloreşte şi se ofileşte,deşi exista multe relaţii în care dragostea rămîne înflorită pe vecie fără să se ofilească. Cel ce nu e in stare a se iubi pe sine, nu e in stare a iubi pe nimeni .Întotdeauna trebuie să ne apreciem singuri şi să lăsăm modestia care in ziua de azi nu mai este la modă şi trebuie să fim mândri de noi şi de lucrurile pe care le facem pentru că dacă noi nu suntem mândri de noi şi nu ne apreciem, ceilalţi în nici un caz nu ne vor aprecia. Iubirea rămâne o enigmă pe care unii reuşesc să o dezvăluie dar alţii rămân nedumeriţi si neîncercaţi de aceste sentimente.

Biblioteca cerului

Dintr-un cer prabuşit, căzut ca o rană vie printre dealuri, case şi oameni, dintr-un cer care se dezintegrează undeva între Soare si Pământ, cad nesfirşite mesaje umede. Şi eu le citesc! Fiecare strop de cer căzut în ochii mei este o scrisoare, o odisee, un destin, iar hainele de pe mine, ude leorcă si băltocile din drum, sunt bibliotecile cerului. Oricine poate citi mărturiile căzute din cer ; orbii, surdo-muţii, sfinţii, ticaloşii, lupii şi viermii. Şi mai ales viermii, care stau de pază, dar si cu răbdare, rod timp, rod eternitate, transformând totul în ceea ce suntem.-Linişteşte-te! Te rog să taci, te rog să nu-mi vorbeşti aiurea în cap, forţându-mă să scriu cu totul altceva decât imi planificasem!! Tăcere vreau, tăcere!Un colţ de stradă, un bulevard, pe care sunt obligat să-l cuceresc, să-l strabat, cu toate că e complet gol, complet pustiu. Mă lupt cu el, păşindu-l hotărât si apăsat si cu fiecare pas sunt tot mai convins că acest drum nu duce nicăieri. Dar continui să păşesc si alături de mine paşeşte Prometeu, Ulise, Michelangelo, Isus Cristos si tatal lui Dumnezeu.Calci greu în apa vie, calci in picioare cer, calci imortalitate si de aceea nu ştii, nu inţelegi! – Şi iarăsi, fără de voie, imi vorbeşti în cap? Hai spune-mi eşti tu, “Linistea” esti “Spaima”? Sau taci! De-a pururea să taci!Si am ajun acolo unde si bulevardul si ploaia brusc s-au terminat intr-o balustrada inaltă de un schiop si jumatate. Aplecindu-ma putin in fata, pot foarte clar să vad focul care încalzeşte Pământul, focul de care se tem cei care nu au pacatuit. Dar dacă alunec si cad pina in centrul Pamintului, pot oare sa ma reîntorc de mina cu Atlas. Si reintors, pot oare sa ard ca un sfat bun, ca o bucurie? Si daca ard asa, pe cine pot sa-l incalzesc, pe cine flacara mea poate sa-l lumineze, sa-l mistuie-n lumina din adincuri sa-l salveze? Nu, nu-mi raspunde tu, Ulise si nici Tu, Doamne nu-mi raspunde.

Primele legende despre monstrul din Loch Ness au luat naştere acum 1500 de ani. În 5565, Sfântul Columban, un călugăr irlandez, a plecat spre Munţii Scoţiei pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu printre păgânii care locuiau acolo.Când a sosit pe malul Lacului Loch Ness, a zărit un grup de localnici care tocmai aşezau în mormânt trupul unui bărbat.Călugărul a întrebat în ce împrejurări a murit bărbatul, iar oamenii au răspuns, îndureraţi , că nefericitul fusese ucis de monstrul care locuia în lac.Aşa stând lucrurile, lui Columban i-a venit o idee strălucită cum să convertească întregul sat fară predici.Le-a cerut oamenilor să îl conducă până la lac.În scurt timp, din apele învolburate şi-a facut apariţia bestia înfricoşătoare.Columban şi-a ridicat mâinile strigând:"Piei din ochii mei, creatură a iadului!".În aceiaşi clipă monstrul s-a scufundat din nou în adâncuri.Din acea zi in Scoţia a înflorit credinţa în Dumnezeu şi totodată în monstru.
În 1827, Sir Walter Scott scria în jurnalul său despre o partidă de vânătoare a cărei ţintă era "o uriaşă vacă de mare ". În 1880, scafandrul Duncan McDonalds declara că un monstru uriaş ar fi înotat în direcţia sa. Însă, Nessie işi datorează faima soţilor Spicer, care, în iulie 1933, au zărit în apele lacului o creatură de aproape 9 metri lungime, asemănătoare unui dinozaur.Deşi oamenii de stiinţă au ridiculizat această poveste, presa mondială a scris nenumărate articole despre descoperirea senzaţională. Cu toate acestea, o fotografie credibilă a monstrului nu există nici până în ziua de azi.

And If
(by Mihai Eminescu)

If branches hit the window blind
And poplars tilt in fear,
It is to have you in my mind
and slowly bring you near

And if stars rise above the lake
Their light in waters caught,
It is my suffering to break
and cheer up my thought.

And if dark clouds now go away
And shines the moon on sky
It is so I remember as today
to never let you die.

Şi Dacă
(Mihai Eminescu)

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să mi te-apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncul luminându-l
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninandu-mi gandul.

Şi dacă norii deşi se duc
Şi iese-n luciu luna
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

În drum spre casă de la şcoală

"O operă literară nu este altceva decât o felie de viaţă transfigurată artistic, trecută prin filtrul sensibilităţii scriitorului."
"Cartea alimentează nevoia noastră de bine, de frumos, de armonie, de echilibru."
"Orice operă literară este produs al ficţiunii, e rodul gândirii si al închipuirii."
"Cartea are valoare dacă există mâini care s-o deschidă."
"Cartea este o nobilă inutilitate."

de Tudor Arghezi

---

Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gandită, gingas cumpanită;
Esti ca o floare, anume inflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis

Esti ca vioara, singură ce cantă
lubirea toata pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tiparit cu litera cea sfantă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Şi zămliseste marea lui fantomă
De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cat e ghiersul carţii de frumos.
Carte iubită fară de folos,
Tu nu răspunzi la nicio intrebare.

Literatura alimentează nevoia de bine, de frumos, de armonie, de echilibru fiindcă orice operă e produs al ficţiunii, e rodul gândirii şi al închipuirii. Dar nu toţi sunt de aceiaşi părere deoarece Platon pune în evidenţa faptul că literatura contaminează. A contamina înseamnă a infecta, a molipsi oamenii cu literatură care de fapt nu este un virus ci un mod de delectare, de care toată lumea s-a contaminat.Aristotel este de altă părere în privinţa literaturii el susţinându-şi ideea că literatura "vaccineaza" adică o carte ajută orice om să uite de griji şi de necazuri şi ne vaccinează deci ne tratează împotriva oricarui necaz ca un adevarat antivirus.

de Mihai Eminescu

Când marea turbează de valuri împinsă
Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,
Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt;

Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde
O rază de aur se toarce uşor
Şi-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt şi prin nor.

Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und-razele pier?

În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Luceşte o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece
Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.

Ce moment este mai frumos in lumea aceasta decât momentul în care răsare soarele, momentul în care arcul sângeriu apare, creşte si lumina se revarsă în valuri nestăvilite inundând necuprinsul, momentul în care soarele se ridică in varful degetelor şi ne gâdilă ghidus să ne trezim, primul care ne spune " Bună dimineaţa". Cerul devine încet, încet o vapaie trandafirie, care se decoloreaza ajungând la albastrul senin al cerului când nu mai poţi deosebi cerul de mare un moment magnific pe care ai dori să-l vezi zi de zi fără încetare, dar acest lucru pare imposibil deoarece odata cu trecerea zilelor de vară si puterea soarelui este trecătoare, acesta fiind învins de nourii plumburii care pun stăpânire pe cerul, care acum odinioară era ca o văpaie trandafirie.