Mă uit cu privirea împăienjenită afară... este nor, soarele nu mă mai alină cu razele lui, de ce oare ? Nimeni nu mă mai alină cu atatea căldură ... în sufletul meu este rece, flacăra de odinioră s-a stins ... de ce oare ?Din cauza unei dezamăgiri ?... probabil, probabil o dezamăgire destul de semnificativă pentru sufletul meu. Totul în jurul meu este în alb si negru , nimic colorat...unde or fi dispărut culorile oare?? Sufletul meu este lipsit de muzicalitate,... inima mea nu mai bate pe ritmul muzicii...din cauza unei pierderi ... poate. Zgomotul de afară este prea brutal pentru mine, mă retrag în sufletul meu...şi devin din ce in ce mai retrasă! Îmi indrept paşii spre ... nicaieri!


This entry was posted on 10:12 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comentarii:

    Grațiela spunea...

    Frumos dar... trist :(

  1. ... on 11 decembrie 2007 la 04:28