Primele legende despre monstrul din Loch Ness au luat naştere acum 1500 de ani. În 5565, Sfântul Columban, un călugăr irlandez, a plecat spre Munţii Scoţiei pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu printre păgânii care locuiau acolo.Când a sosit pe malul Lacului Loch Ness, a zărit un grup de localnici care tocmai aşezau în mormânt trupul unui bărbat.Călugărul a întrebat în ce împrejurări a murit bărbatul, iar oamenii au răspuns, îndureraţi , că nefericitul fusese ucis de monstrul care locuia în lac.Aşa stând lucrurile, lui Columban i-a venit o idee strălucită cum să convertească întregul sat fară predici.Le-a cerut oamenilor să îl conducă până la lac.În scurt timp, din apele învolburate şi-a facut apariţia bestia înfricoşătoare.Columban şi-a ridicat mâinile strigând:"Piei din ochii mei, creatură a iadului!".În aceiaşi clipă monstrul s-a scufundat din nou în adâncuri.Din acea zi in Scoţia a înflorit credinţa în Dumnezeu şi totodată în monstru.
În 1827, Sir Walter Scott scria în jurnalul său despre o partidă de vânătoare a cărei ţintă era "o uriaşă vacă de mare ". În 1880, scafandrul Duncan McDonalds declara că un monstru uriaş ar fi înotat în direcţia sa. Însă, Nessie işi datorează faima soţilor Spicer, care, în iulie 1933, au zărit în apele lacului o creatură de aproape 9 metri lungime, asemănătoare unui dinozaur.Deşi oamenii de stiinţă au ridiculizat această poveste, presa mondială a scris nenumărate articole despre descoperirea senzaţională. Cu toate acestea, o fotografie credibilă a monstrului nu există nici până în ziua de azi.


And If
(by Mihai Eminescu)

If branches hit the window blind
And poplars tilt in fear,
It is to have you in my mind
and slowly bring you near

And if stars rise above the lake
Their light in waters caught,
It is my suffering to break
and cheer up my thought.

And if dark clouds now go away
And shines the moon on sky
It is so I remember as today
to never let you die.



Şi Dacă
(Mihai Eminescu)

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să mi te-apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncul luminându-l
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninandu-mi gandul.

Şi dacă norii deşi se duc
Şi iese-n luciu luna
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.




În drum spre casă de la şcoală




"O operă literară nu este altceva decât o felie de viaţă transfigurată artistic, trecută prin filtrul sensibilităţii scriitorului."
"Cartea alimentează nevoia noastră de bine, de frumos, de armonie, de echilibru."
"Orice operă literară este produs al ficţiunii, e rodul gândirii si al închipuirii."
"Cartea are valoare dacă există mâini care s-o deschidă."
"Cartea este o nobilă inutilitate."



de Tudor Arghezi


Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gandită, gingas cumpanită;
Esti ca o floare, anume inflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis

Esti ca vioara, singură ce cantă
lubirea toata pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tiparit cu litera cea sfantă.

Un om de sânge ia din pisc noroi
Şi zămliseste marea lui fantomă
De reverie, umbră şi aromă,
Şi o pogoară vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cat e ghiersul carţii de frumos.
Carte iubită fară de folos,
Tu nu răspunzi la nicio intrebare.



Literatura alimentează nevoia de bine, de frumos, de armonie, de echilibru fiindcă orice operă e produs al ficţiunii, e rodul gândirii şi al închipuirii. Dar nu toţi sunt de aceiaşi părere deoarece Platon pune în evidenţa faptul că literatura contaminează. A contamina înseamnă a infecta, a molipsi oamenii cu literatură care de fapt nu este un virus ci un mod de delectare, de care toată lumea s-a contaminat.Aristotel este de altă părere în privinţa literaturii el susţinându-şi ideea că literatura "vaccineaza" adică o carte ajută orice om să uite de griji şi de necazuri şi ne vaccinează deci ne tratează împotriva oricarui necaz ca un adevarat antivirus.




de Mihai Eminescu



Când marea turbează de valuri împinsă
Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,
Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,
Când tunete cânt;

Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde
O rază de aur se toarce uşor
Şi-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt şi prin nor.

Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und-razele pier?

În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Luceşte o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.

E-amantul a stelei ce palidă trece
Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.