Plangi in culori. Tristete difuza , aidoma razelor sfasiate de lumina . Doare . Pe tine, pe mine, durere cuprinde, cucereste , profaneaza , dar, in final, paraseste. Nimic nu este etern . Tot ce se naste, isi gaseste candva sfarsitul , doar pentru a renaste mai puternic si mai durabil. Insa niciodata etern.
Plangi in culori . Curcubee , lacrimi iti lumineaza chipul . Culoare, sare , nisip ... Valuri si vant si rasarit de soare. Poate chiar si un pescarus pierdut prin privirea verde . O scoica uda iti ascunde tristetea.. Ti-ai plans o mare.
Sa fim atunci doar noi,
Sa ne trezim si sa dormim
In mare,
Sa povestim nisip si sa fugim
Spre-o scoica invelita-n sare.
Sa fim doar noi si marea
Si cortul rosu si nisipul,
Si-un val amar si unul dulce
Si vantul ce se va certa cu noi
In fiecare seara.
Sa stam in mare si
Sa inotam
Pana ne-nghite sarea…
Dar sa-I fie mila de noi si
Sa-ne-arunce inapoi pe inserat.
Sa ne-aruncam in valurile dulci,
Sa ne prefacem mintea
In nisip.
Sa stam cand ne e somn
Si sa dormim in gand.
Sa nu mai fie zile si nici nopti
Sa inotam in mare,
Sa fim doar noi si cortul rosu,
Scoica plina de sare
si noi dormind in nisip…
Dar marea apune si curcubeul de culori e o iluzie.. Si marea si valul si sarea amara se pierd pe fondul alb si trist. Raman doar lacrimi de sare .. si sare..
.jpg)
