Outdoorsy

Mda...Sărbători, cadouri, bla bla...Nici nu se simte că e iarnă, e frig, plouă...Preferam şcoală decât vacanţă...De ce oare nu toţi copiii vrem vacanţă, sărbători în familie?!Există răspuns...?

Zâmbeşte...!
Ce te face să zâmbeşti?
- când ţi se îndeplineşte o dorinţă?
- când iei o notă mare?
- când vezi surâsul gingaş şi nevinovat al unui copil?
- când auzi vocea mult dorită?
- când uiţi de tine, de lume şi eşti decât tu...singur...izolat?
Mda...grele întrebări...eu momentan pot spune că aş zambi dacă aş fi singură undeva pe plajă...în deşert să aud decât adierea vântului şi vocea......undeva în surdină...din păcate...decât visez, visez şi, iar visez...nimic nu se îndeplineşte...însă nu sunt descurajată...continui să lupt...
Cred că ar trebui să fim într-o continuă luptă...trebuie să ne dorim un lucru oricât de mic, mare, posibil sau imposibil, enervându-ne că nu ni se îndeplineşte dorinţa, o luăm de la capat şi ne dorim iar acelaşi lucru sau altceva! Numai să ne dorim întotdeauna ceva şi să nu spunem "am obosit".

C`est la vie...



Cum ar fi să-i ascult vocea?
Cum ar fi să ne scriem pagini întregi?
Cum ar fi să ştie totul despre mine?
Cum ar fi să vorbim luni de zile, despre totul şi despre nimic?
Cum ar fi să ajungă să mă cunoască, să îmi ştie capriciile şi mofturile?
Cum ar fi să ştie ce îmi place?
O grămadă de întrebări pe care mi le pun de luni de zile...simt cum totul se învârte în jurul meu şi pierd noţiunea timpului fără să vreau fără să-mi dau seama.Din fericire la 5 din aceste întrebări am răspunsurile am trecut şi trec prin asta...stiu cum mă simt şi cum s-ar simţi oricine altcineva...este frumos când te gândesti că acolo..undeva...departe...cineva te iubeste mult şi uiţi de distanţă...stând numai cu gândul unu la celălalt distanţa dintre noi dispare...însă dorul unu de altul e acelaşi...în fiecare zi, oră, minut, secundă...simţi cum un dor te curpinde de cineva şi nu ştii ce să faci...Vocea sa mi-ar mai alina dorul, dar .........asta este...!Vreau să-i aud vocea, să-mi răsune în urechi nu certuri minore...ci..."Te iubesc!".........

...Another stupid day! I will hate school!
Sper să fie ultima zi grea din această săptămână...O grămadă de lucrări, ascultări, teme! Maine va fi o scurtă pauza...iar joi..reintram în forţa...altă zi grea....alte ascultări...

Mai sunt 17 zile până începe şcoala...abia aştept să-mi văd colegii mi-e dor de toţi colegii...deşi mai am destule teme de făcut cu care să-mi ocup timpul...care a mai ramas până la începerea noului an şcolar...:-s...!

Mda...nu mă simt prea bine...parcă ceva mă îngrozeşte...mă sperie...dar, nu ştiu ce anume mă uit pe geam...şi stele nu sunt...doar luna plină, care mă sperie şi mai rău...cam sinistru pare tot în seara aceasta...toate îmi merg pe dos!!!

Sunt fericita...stau şi mă gândesc... într-una la un lucru care mă înveseleşte...îmi da fiori reci care-mi strabat întreg corpul...vorbele frumoase care mă învăluie mă fac să sar în sus de bucurie...sunt fericită mi se pare că totul în jurul meu este perfect când valul dragostei mă poarta în tărâmuri de vis...mă aflu la graniţa dintre raţiune şi visare...visez...visez...şi iar visez...deşi sunt in lumea viselor...sunt sigura că visele mele într-o bună zi se vor împlini...şi voi fi pe deplin fericită...!!!

Hai la ŞCOALA...!!!

Mda...vacanţă...m-am cam plictisit...sper ca vacanţa să se sfârşească cât mai repede...mi-e dor de colegi şi de pauzele scurte în care ne distram...ei....pot spune ca şi de profesori...dar nu şi de note...!
Trece cam greu vacanţa...!

O nouă pasiune a mea...pozele...!!

Nu ştiu de ce spun asta dar de ceva timp..sunt foarte veselă...flacara din ochii mei s-a reaprins...culorile au prins viaţă...totul pentru mine este numai veselie şi culoare. Sunt din nou zăpăcita de mai de mult...care făcea numai năzbâtii şi care nu are stare deloc...sunt fericită!!!..Acesta este motivul..sunt foarte fericită...mă simt bine...pot spune din nou ca viaţa este roz...deşi am avut o perioada când ma îndoiam de acest lucru...acum am revenit...la normal..pot spune..deşi sărăcuţii prietenii mei..cred că mă vroiau mai bine mai liniştită cum am fost pana acum...dar ei mă contrazic şi mărturisesc...că aceasta este firea mea...şi ei aşa mă plac pe mn aşa cum sunt...glumeaţă, stresantă şi uneori nesuferită...:d..!!Soarele a răsărit din nou pentru mine...totul este luminat de razale lui...blânde şi calde...!!!

Plangi in culori. Tristete difuza , aidoma razelor sfasiate de lumina . Doare . Pe tine, pe mine, durere cuprinde, cucereste , profaneaza , dar, in final, paraseste. Nimic nu este etern . Tot ce se naste, isi gaseste candva sfarsitul , doar pentru a renaste mai puternic si mai durabil. Insa niciodata etern.
Plangi in culori . Curcubee , lacrimi iti lumineaza chipul . Culoare, sare , nisip ... Valuri si vant si rasarit de soare. Poate chiar si un pescarus pierdut prin privirea verde . O scoica uda iti ascunde tristetea.. Ti-ai plans o mare.


Sa fim atunci doar noi,
Sa ne trezim si sa dormim
In mare,
Sa povestim nisip si sa fugim
Spre-o scoica invelita-n sare.

Sa fim doar noi si marea
Si cortul rosu si nisipul,
Si-un val amar si unul dulce
Si vantul ce se va certa cu noi
In fiecare seara.

Sa stam in mare si
Sa inotam
Pana ne-nghite sarea…
Dar sa-I fie mila de noi si
Sa-ne-arunce inapoi pe inserat.

Sa ne-aruncam in valurile dulci,
Sa ne prefacem mintea
In nisip.
Sa stam cand ne e somn
Si sa dormim in gand.

Sa nu mai fie zile si nici nopti
Sa inotam in mare,
Sa fim doar noi si cortul rosu,
Scoica plina de sare
si noi dormind in nisip…

Dar marea apune si curcubeul de culori e o iluzie.. Si marea si valul si sarea amara se pierd pe fondul alb si trist. Raman doar lacrimi de sare .. si sare..

O melodie superbă...îmi place foarte mult...sper să vă placă!!

Altă matematică

Nichita Stănescu


Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

O poezie superbă...cel puţin eu am fost chiar uimită de ea ...!!

Teiul
M-am răzimat de un copac …
Dar ce copac?Simt mireasma florilor de tei …este un tei…îi simt inima şi umbra bătând…caută iubire.?
Răşina s-a preschimbat în lacrimi…sufletul plânge…Lacrimile mele s-au transformat în picaturi de rouă.Foşnetul frunzelor plâng iubirea...Iar inima s-a zbătut până a trecut din mine, prin mine în scoarţa grea şi s-a transpus în lemn .Teiul este părăsit de singuratatea ce pusese stăpânire în împrejurimile acestuia…Bataia vântului vuie printre frunze plângând iubirea, frunzele zboară precum nişte scrisori de dragoste…scrisori care îşi caută destinatari…dulcea mixtură dintre parfumul florilor de tei şi cel al iubirii alungă tristeţea…şi uită de tristetea lui, iată ...iubirea îşi lasă amprenta asupra teiului…
De ce încercaţi să explicaţi totul în cuvinte? Cuvintele îmi zboară în minte precum frunzele…mirosul de cerneală risipită pe foi este asemenea mirosului de flori de tei risipit în lumea lipsită de iubire şi simţire…frunzele …fluturi …crengile…mâinile copiilor care se anină de fluturi…

Dacă am putea da timpul înapoi şi să evităm greşelile pe care le facem zi de zi...ar fi foarte tare deoarece de multe ori facem lucruri pe care mai apoi le regretăm...!!

Wow ...oraşul este din nou învăluit în ceaţă...totul este întunecat şi pustiu...chiar şi sufletul meu...!!

Chiar eu ….!!

Motto:” Prin fire, suntem foarte aproape unii de alţii, dar prin obiceiurile noastre suntem foarte depărtaţi.” ( Confucius )
Însuşirile fundamentale psiho-morale ale unei personae se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. Caracterul reprezintă factorul de stabilitate psihică şi intelectuală, ansamblul trăsăturilor ce conferă individualitate profilului fiecărei persoane. Stabilirea identităţii personajului se realizează cu ajutorul unor precizări contextuale.
Mă numesc Mihalache Georgiana Daniela, am varsta de 16 ani şi sunt elevă la C.N. „Mircea cel Bătrân”. Familia mea este compusă de părinţii mei şi de mine, deoarece nu mai am fraţi.Am mulţi prieteni buni care mă ajută şi mă sprijină în tot ceea ce fac. Îmi aleg prietenii cu mare atenţie,deoarece nu-mi plac prietenii falşi sau prefăcuţi, deşi uneori greşesc în alegerea lor. Am făcut patru ani de înot şi este sportul meu preferat pe lângă multe alte sporturi. Am participat la două concursuri de înot la care am obţinut locul I. .Dintre sporturile care se practică iarna mie îmi place cel mai mult şi desigur îl şi practic, deşi sunt incepătoare şi ...cad foarte mult snowboard-ul.
De obicei sunt o persoană sociabilă, îmi place să comunic cu oamenii şi să fiu înţeleasă în ceea ce vreau să fac. Defectul meu este lipsa rabdării. eu sunt o persoana distrată şi foarte energică şi rareori calmă.Îmi place să ajut oamenii şi să îi mulţumesc cu ce pot, din aceasta evidenţiindu-se faptul că am un suflet bun, deşi în ceea ce mă priveşte sunt puţin egoistă(vreau binele meu, nu răul altora).Îmi place să mă distrez şi să fiu în centrul atenţiei (să ies evidenţă desigur prin lucruri bune), sunt hazlie şi-mi place să fac cât mai multe glume.
Sunt optimistă şi uneori încerc să-i încurajez pe cei din jur, deşi uneori optimismul meu „îsi face bagajele” şi dispare.
Culoarea mea preferată este culoarea ochilor mei care mă reprezintă, adică culoarea verde. Sunt potrivit de înaltă şi am părul lung, castaniu.îmi place să mă îmbrac cât mai sport şi rareori mă îmbrac elegant.
Eu consider că tot ceea ce fac mă reprezintă şi nu cred că aş schimba ceva la mine deoarece îmi place de mine aşa cum sunt.

După câteva zile fără stres şi fără teme(adică zilele de 1,2),m-am apucat de teme şi de învăţat reluându-mi activitatea de saptămâna trecută.Dar petrecerea din noaptea de Revelion a fost...foarte frumoasă ţinând cont că am făcut Revelionul pe partia Cocoşul din Predeal.Toată noaptea am facut numai năzbâtii... :m-am dat cu sacu pe partie până m-am lovit zdravăn la spate, la ora 12.00 tati m-a udat cu şampanie şi m-a tăvălit puţin prin zapadă...focurile de artificii din Predeal au fost minunate deşi nu au durat decat o oră...Nu am poze cu artificiile de la Predeal, dar am cu cele de la Vâlcea (datorită prietenei mele cea mai bună ~ Graţiela~ )...

Nu-i aşa că este un bun fotograf ???