Outdoorsy

C`est la vie...



Cum ar fi să-i ascult vocea?
Cum ar fi să ne scriem pagini întregi?
Cum ar fi să ştie totul despre mine?
Cum ar fi să vorbim luni de zile, despre totul şi despre nimic?
Cum ar fi să ajungă să mă cunoască, să îmi ştie capriciile şi mofturile?
Cum ar fi să ştie ce îmi place?
O grămadă de întrebări pe care mi le pun de luni de zile...simt cum totul se învârte în jurul meu şi pierd noţiunea timpului fără să vreau fără să-mi dau seama.Din fericire la 5 din aceste întrebări am răspunsurile am trecut şi trec prin asta...stiu cum mă simt şi cum s-ar simţi oricine altcineva...este frumos când te gândesti că acolo..undeva...departe...cineva te iubeste mult şi uiţi de distanţă...stând numai cu gândul unu la celălalt distanţa dintre noi dispare...însă dorul unu de altul e acelaşi...în fiecare zi, oră, minut, secundă...simţi cum un dor te curpinde de cineva şi nu ştii ce să faci...Vocea sa mi-ar mai alina dorul, dar .........asta este...!Vreau să-i aud vocea, să-mi răsune în urechi nu certuri minore...ci..."Te iubesc!".........