Outdoorsy

Toate lucrurile mi se par aiurite...mă gândesc dacă eu sunt de vină sau se întâmplă doar în imaginaţia mea. Oare cum poţi vedea prin ochii mei ca prin nişte uşi deschise care te conduc direct spre inima mea?De ce tu poţi şi eu nu pot?

Îmi fac şi eu timp să mai scriu pe blog...blogul meu a şomat cam de la Crăciun...Şi apropo de Crăciun/ iarnă pot spune că în loc să vină primăvara acum a venit iarna....yupeeeeeeee!!:X

Mda...Sărbători, cadouri, bla bla...Nici nu se simte că e iarnă, e frig, plouă...Preferam şcoală decât vacanţă...De ce oare nu toţi copiii vrem vacanţă, sărbători în familie?!Există răspuns...?

Zâmbeşte...!
Ce te face să zâmbeşti?
- când ţi se îndeplineşte o dorinţă?
- când iei o notă mare?
- când vezi surâsul gingaş şi nevinovat al unui copil?
- când auzi vocea mult dorită?
- când uiţi de tine, de lume şi eşti decât tu...singur...izolat?
Mda...grele întrebări...eu momentan pot spune că aş zambi dacă aş fi singură undeva pe plajă...în deşert să aud decât adierea vântului şi vocea......undeva în surdină...din păcate...decât visez, visez şi, iar visez...nimic nu se îndeplineşte...însă nu sunt descurajată...continui să lupt...
Cred că ar trebui să fim într-o continuă luptă...trebuie să ne dorim un lucru oricât de mic, mare, posibil sau imposibil, enervându-ne că nu ni se îndeplineşte dorinţa, o luăm de la capat şi ne dorim iar acelaşi lucru sau altceva! Numai să ne dorim întotdeauna ceva şi să nu spunem "am obosit".

C`est la vie...



Cum ar fi să-i ascult vocea?
Cum ar fi să ne scriem pagini întregi?
Cum ar fi să ştie totul despre mine?
Cum ar fi să vorbim luni de zile, despre totul şi despre nimic?
Cum ar fi să ajungă să mă cunoască, să îmi ştie capriciile şi mofturile?
Cum ar fi să ştie ce îmi place?
O grămadă de întrebări pe care mi le pun de luni de zile...simt cum totul se învârte în jurul meu şi pierd noţiunea timpului fără să vreau fără să-mi dau seama.Din fericire la 5 din aceste întrebări am răspunsurile am trecut şi trec prin asta...stiu cum mă simt şi cum s-ar simţi oricine altcineva...este frumos când te gândesti că acolo..undeva...departe...cineva te iubeste mult şi uiţi de distanţă...stând numai cu gândul unu la celălalt distanţa dintre noi dispare...însă dorul unu de altul e acelaşi...în fiecare zi, oră, minut, secundă...simţi cum un dor te curpinde de cineva şi nu ştii ce să faci...Vocea sa mi-ar mai alina dorul, dar .........asta este...!Vreau să-i aud vocea, să-mi răsune în urechi nu certuri minore...ci..."Te iubesc!".........

...Another stupid day! I will hate school!
Sper să fie ultima zi grea din această săptămână...O grămadă de lucrări, ascultări, teme! Maine va fi o scurtă pauza...iar joi..reintram în forţa...altă zi grea....alte ascultări...

Mai sunt 17 zile până începe şcoala...abia aştept să-mi văd colegii mi-e dor de toţi colegii...deşi mai am destule teme de făcut cu care să-mi ocup timpul...care a mai ramas până la începerea noului an şcolar...:-s...!