Teiul
M-am răzimat de un copac …
Dar ce copac?Simt mireasma florilor de tei …este un tei…îi simt inima şi umbra bătând…caută iubire.?
Răşina s-a preschimbat în lacrimi…sufletul plânge…Lacrimile mele s-au transformat în picaturi de rouă.Foşnetul frunzelor plâng iubirea...Iar inima s-a zbătut până a trecut din mine, prin mine în scoarţa grea şi s-a transpus în lemn .Teiul este părăsit de singuratatea ce pusese stăpânire în împrejurimile acestuia…Bataia vântului vuie printre frunze plângând iubirea, frunzele zboară precum nişte scrisori de dragoste…scrisori care îşi caută destinatari…dulcea mixtură dintre parfumul florilor de tei şi cel al iubirii alungă tristeţea…şi uită de tristetea lui, iată ...iubirea îşi lasă amprenta asupra teiului…
De ce încercaţi să explicaţi totul în cuvinte? Cuvintele îmi zboară în minte precum frunzele…mirosul de cerneală risipită pe foi este asemenea mirosului de flori de tei risipit în lumea lipsită de iubire şi simţire…frunzele …fluturi …crengile…mâinile copiilor care se anină de fluturi…


This entry was posted on 14:24 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 comentarii:

    Grațiela spunea...

    Stil nou :-? Bravo! Frumos..in ciuda catorva dezacorduri, se vede ca esti amorezata! :))... Cred ca de altfel asta este cauza...:*

  1. ... on 9 februarie 2008 la 08:40  
  2. daniela~georgiana spunea...

    Ei...nu sunt amorezată doar m-am gândit să compun şi ceva mai puţin trist...!

  3. ... on 9 februarie 2008 la 10:19