Biblioteca cerului
Dintr-un cer prabuşit, căzut ca o rană vie printre dealuri, case şi oameni, dintr-un cer care se dezintegrează undeva între Soare si Pământ, cad nesfirşite mesaje umede. Şi eu le citesc! Fiecare strop de cer căzut în ochii mei este o scrisoare, o odisee, un destin, iar hainele de pe mine, ude leorcă si băltocile din drum, sunt bibliotecile cerului. Oricine poate citi mărturiile căzute din cer ; orbii, surdo-muţii, sfinţii, ticaloşii, lupii şi viermii. Şi mai ales viermii, care stau de pază, dar si cu răbdare, rod timp, rod eternitate, transformând totul în ceea ce suntem.-Linişteşte-te! Te rog să taci, te rog să nu-mi vorbeşti aiurea în cap, forţându-mă să scriu cu totul altceva decât imi planificasem!! Tăcere vreau, tăcere!Un colţ de stradă, un bulevard, pe care sunt obligat să-l cuceresc, să-l strabat, cu toate că e complet gol, complet pustiu. Mă lupt cu el, păşindu-l hotărât si apăsat si cu fiecare pas sunt tot mai convins că acest drum nu duce nicăieri. Dar continui să păşesc si alături de mine paşeşte Prometeu, Ulise, Michelangelo, Isus Cristos si tatal lui Dumnezeu.Calci greu în apa vie, calci in picioare cer, calci imortalitate si de aceea nu ştii, nu inţelegi! – Şi iarăsi, fără de voie, imi vorbeşti în cap? Hai spune-mi eşti tu, “Linistea” esti “Spaima”? Sau taci! De-a pururea să taci!Si am ajun acolo unde si bulevardul si ploaia brusc s-au terminat intr-o balustrada inaltă de un schiop si jumatate. Aplecindu-ma putin in fata, pot foarte clar să vad focul care încalzeşte Pământul, focul de care se tem cei care nu au pacatuit. Dar dacă alunec si cad pina in centrul Pamintului, pot oare sa ma reîntorc de mina cu Atlas. Si reintors, pot oare sa ard ca un sfat bun, ca o bucurie? Si daca ard asa, pe cine pot sa-l incalzesc, pe cine flacara mea poate sa-l lumineze, sa-l mistuie-n lumina din adincuri sa-l salveze? Nu, nu-mi raspunde tu, Ulise si nici Tu, Doamne nu-mi raspunde.
Dintr-un cer prabuşit, căzut ca o rană vie printre dealuri, case şi oameni, dintr-un cer care se dezintegrează undeva între Soare si Pământ, cad nesfirşite mesaje umede. Şi eu le citesc! Fiecare strop de cer căzut în ochii mei este o scrisoare, o odisee, un destin, iar hainele de pe mine, ude leorcă si băltocile din drum, sunt bibliotecile cerului. Oricine poate citi mărturiile căzute din cer ; orbii, surdo-muţii, sfinţii, ticaloşii, lupii şi viermii. Şi mai ales viermii, care stau de pază, dar si cu răbdare, rod timp, rod eternitate, transformând totul în ceea ce suntem.-Linişteşte-te! Te rog să taci, te rog să nu-mi vorbeşti aiurea în cap, forţându-mă să scriu cu totul altceva decât imi planificasem!! Tăcere vreau, tăcere!Un colţ de stradă, un bulevard, pe care sunt obligat să-l cuceresc, să-l strabat, cu toate că e complet gol, complet pustiu. Mă lupt cu el, păşindu-l hotărât si apăsat si cu fiecare pas sunt tot mai convins că acest drum nu duce nicăieri. Dar continui să păşesc si alături de mine paşeşte Prometeu, Ulise, Michelangelo, Isus Cristos si tatal lui Dumnezeu.Calci greu în apa vie, calci in picioare cer, calci imortalitate si de aceea nu ştii, nu inţelegi! – Şi iarăsi, fără de voie, imi vorbeşti în cap? Hai spune-mi eşti tu, “Linistea” esti “Spaima”? Sau taci! De-a pururea să taci!Si am ajun acolo unde si bulevardul si ploaia brusc s-au terminat intr-o balustrada inaltă de un schiop si jumatate. Aplecindu-ma putin in fata, pot foarte clar să vad focul care încalzeşte Pământul, focul de care se tem cei care nu au pacatuit. Dar dacă alunec si cad pina in centrul Pamintului, pot oare sa ma reîntorc de mina cu Atlas. Si reintors, pot oare sa ard ca un sfat bun, ca o bucurie? Si daca ard asa, pe cine pot sa-l incalzesc, pe cine flacara mea poate sa-l lumineze, sa-l mistuie-n lumina din adincuri sa-l salveze? Nu, nu-mi raspunde tu, Ulise si nici Tu, Doamne nu-mi raspunde.
.jpg)
0 comentarii: