Outdoorsy

Yupeeee... sunt asa de fericită !! Mâine o să plec în excursie la Alba Iulia. Abia aştept să văd parada şi să mă distrez cu prietenii mei care vor veni în excursie.

Sinceră să fiu în ultimul timp parcă mi-a picat cerul în cap . Niciodata nu am fost mai descurajată decât acum, eu care eram optimistă şi-i uimeam pe toţi cu optimismul meu acum sunt uimiţi de mine cât de descurajată sunt. Toţi mă întreabă ce am de ce nu mai sunt veselă ca înainte, dar nici eu nu-mi pot răspunde la această întrebare......din păcate.

Astăzi am fost de serviciu pe şcoală ... activitate destul de plictisitoare şi enervantă, dar datorită faptului că am fost de serviciu am scăpat de ore şi ne-am mai relaxat şi noi puţin. Şi sinceră să fiu, chiar mai vreau să fiu de serviciu deoarece mi-a plăcut în ciuda celor relatate mai sus.

Prietenii

În lumea asta rea nu mai ştii ce temperament ar trebui să ai şi încet, încet fără să-ţi dai seama eşti doborat şi învins de cei din jur din dorinţa ta de a avea cât mai mulţi prieteni. Păcat că toţi cei din jur nu sunt altceva decât nişte “prieteni” falşi , puţini sunt cei adevăraţi , dar şi de aceia iţi este teamă să nu-i pierzi la un moment dat. Prietenii mei cei mai buni nu sunt numeroşi, din contra chiar puţini în comparaţie cu câţi “prieteni” falşi am .Printre prietenii mei cei mai buni se numără si părinţii mei cu care mă mândresc si care mă ajută si mă sprijină în tot ceea ce fac . Pe zi ce trece văd că din ce în ce mai mulţi “prieteni “işi dau arama pe faţă şi arată ceea ce sunt cu adevărat. Prietenii se cern uşor ca zilele vieţii şi nu rămâne altceva de facut decât să te gândeşti la ziua următoare şi să fii optimist că în viitor se vor schimba şi vor realiza că au greşit.

Iubirea

Substanţa dintre om şi îngerul lui păzitor, dar şi dintre om şi jumătatea lui este iubirea .Viaţa nu are nici un rost fără iubire, aceasta fiind cheia vieţii.Se spune că singurul mod de a te împlini în viaţa este acela de a te îndrăgosti. Eu sunt de părere că dragostea nu are vârstă, ca te poţi îndrăgosti la orice vârstă şi dragostea nu ţine cont de religia căreia îi aparţii sau de părerile celor din jur. Tot ce contează e să fii fericit alături de persoana iubită. Cine te iubeşte te acceptă aşa cum esti fără să ţină cont de defectele tale.Andrei Pleşu menţionează în cartea “Despre îngeri” că “sfera iubirii este atât de cuprinzătoare încât e imposibil de sistematizat “si că de multe ori ar trebui să fim puţin mai indiferenţi cu sufleţelul nostru deoarece de cele mai multe ori ne putem păcăli în privinţa persoanei iubite din cauza unei posibile încăpăţânări. Dragostea poate fi asemănată în cele mai multe relaţii cu o floare deoarece şi dragostea îmboboceşte, înfloreşte şi se ofileşte,deşi exista multe relaţii în care dragostea rămîne înflorită pe vecie fără să se ofilească. Cel ce nu e in stare a se iubi pe sine, nu e in stare a iubi pe nimeni .Întotdeauna trebuie să ne apreciem singuri şi să lăsăm modestia care in ziua de azi nu mai este la modă şi trebuie să fim mândri de noi şi de lucrurile pe care le facem pentru că dacă noi nu suntem mândri de noi şi nu ne apreciem, ceilalţi în nici un caz nu ne vor aprecia. Iubirea rămâne o enigmă pe care unii reuşesc să o dezvăluie dar alţii rămân nedumeriţi si neîncercaţi de aceste sentimente.

Biblioteca cerului

Dintr-un cer prabuşit, căzut ca o rană vie printre dealuri, case şi oameni, dintr-un cer care se dezintegrează undeva între Soare si Pământ, cad nesfirşite mesaje umede. Şi eu le citesc! Fiecare strop de cer căzut în ochii mei este o scrisoare, o odisee, un destin, iar hainele de pe mine, ude leorcă si băltocile din drum, sunt bibliotecile cerului. Oricine poate citi mărturiile căzute din cer ; orbii, surdo-muţii, sfinţii, ticaloşii, lupii şi viermii. Şi mai ales viermii, care stau de pază, dar si cu răbdare, rod timp, rod eternitate, transformând totul în ceea ce suntem.-Linişteşte-te! Te rog să taci, te rog să nu-mi vorbeşti aiurea în cap, forţându-mă să scriu cu totul altceva decât imi planificasem!! Tăcere vreau, tăcere!Un colţ de stradă, un bulevard, pe care sunt obligat să-l cuceresc, să-l strabat, cu toate că e complet gol, complet pustiu. Mă lupt cu el, păşindu-l hotărât si apăsat si cu fiecare pas sunt tot mai convins că acest drum nu duce nicăieri. Dar continui să păşesc si alături de mine paşeşte Prometeu, Ulise, Michelangelo, Isus Cristos si tatal lui Dumnezeu.Calci greu în apa vie, calci in picioare cer, calci imortalitate si de aceea nu ştii, nu inţelegi! – Şi iarăsi, fără de voie, imi vorbeşti în cap? Hai spune-mi eşti tu, “Linistea” esti “Spaima”? Sau taci! De-a pururea să taci!Si am ajun acolo unde si bulevardul si ploaia brusc s-au terminat intr-o balustrada inaltă de un schiop si jumatate. Aplecindu-ma putin in fata, pot foarte clar să vad focul care încalzeşte Pământul, focul de care se tem cei care nu au pacatuit. Dar dacă alunec si cad pina in centrul Pamintului, pot oare sa ma reîntorc de mina cu Atlas. Si reintors, pot oare sa ard ca un sfat bun, ca o bucurie? Si daca ard asa, pe cine pot sa-l incalzesc, pe cine flacara mea poate sa-l lumineze, sa-l mistuie-n lumina din adincuri sa-l salveze? Nu, nu-mi raspunde tu, Ulise si nici Tu, Doamne nu-mi raspunde.